miercuri, 1 iulie 2015

Ezoterismul stiinta sau religie? Caracterul ascuns al ezoterismului si scopul sustinerii miscarilor ezoterice la nivel mondial.



Motto: „Nici un om responsabil spiritual nu poate urmări distrugerea crestinismului“. Einstein

Miscarea New Age are rolul de a aduce o uniformizare religioasa de tip sincretist la nivel mondial. In acest scop sustine miscarile mistice oculte asiatice pe care, in tarile crestine, le prezinta a fi doar o “stiinta” dand impresia ca nu are nici un tel religios. Uneori se camufleaza sub psihiatrie sau filozofie. Ascunzand aspectul religios se creaza o deschidere mai usoara spre prozelitism.

Aceste miscari oculte sunt pliate in fiecare tara/zona in functie de traditiile, sensibilitatile si nivelul cultural istoric si religios al adeptilor. In Romania ultimilor 10 ani ezoterismul este intalnit si ca parte integranta in miscarea de revenire la paganismul dacic din perioada ante-crestina. Majoritatea curentelor daciste promoveaza cultul zeului Zalmoxe[1], pe langa cel al zeilor indieni[2].

Asociatii si fundatii ezoterice avand in frunte lideri ca Oreste Teodorescu, Daniel Roxin, Constantin Biris jr., Claudian Dumitriu (zis Comandorul), Ovidiu Dragos Argeseanu etc. promoveaza curente daciste in Romania prin care pe multi ii duc in ratacire ajungandu-se la devieri mari de la principiile morale si duhovnicesti ale poporului roman.

Liderii ezoterici din Romania le recomanda adeptilor sa nu citeasca articole sau carti in care se demasca oculta ezoterista. Desi fac lucrarea masoneriei, acesti lideri le spun adeptilor ca tot ce scrie in defavoarea sectelor pe care le conduc sunt lucrarile unei conspiratii mondiale.

Multi dintre participantii la cursurile de initiere in ezoterism traiesc cu impresia ca practicile pe care le fac nu contravene normelor morale si religiei crestine. Biserica Ortodoxa nu este de accord cu aceste practici.

Referitor la cele relatate mai sus vom reveni cu amanunte. Prezentam in cele ce urmeaza marturia[3] unui fost ezoterist (practicant yoga) care dupa ce a stat cativa ani in Tibet a ajuns la concluzia ca sectele mistice din India sunt oculte. Important de analizat este descoperirea facuta la o biblioteca din manastirile tibetane in care este evidentiat ritualul ocult si consecintele acestuia descrise de un “maestru” spiritual in gradul cel mai

sâmbătă, 27 iunie 2015

Cum a scos parintele Iustin Parvu diavolul mandriei dintr-o fiica duhovniceasca



Binecuvântarea și gândurile de mândrie
Sunt maică la mănăstirea Paltin, unde Părintele Justin ne era duhovnic. Într-o perioadă eram foarte luptată de niște gânduri de mândrie și recunosc, le acceptam, mă învoiam cu ele. Părintele venea în fiecare noapte la slujbă și, de obicei, la finalul Sfintei Liturghii, când se citea Acatistul Bunei-Vestiri, Părintele ieșea din biserică și pleca spre chilie. Iar noi, maicile, fugeam repede să luăm binecuvântare de la dânsul, înainte de a apuca să se urce în lift spre chilia sa, din azilul mănăstirii noastre.

Dar în loc să-mi dea binecuvântare, Părintele pe mine mă sărea și nu mă binecuvânta. Așa, o zi, două, trei, părintele nu-mi dădea binecuvântare. A patra zi mă așez prima lângă ușă că poate așa o să-mi dea binecuvântare, dar părintele iar trece peste mine și nu îmi pune mâna pe cap. Mă tot gândeam eu, de ce oare pe mine nu mă binecuvintează părintele? Și tot întrebându-mă, îmi dau seama cu ce gânduri mă învoiam eu, cum că aș fi cineva și din această pricină părintele nu mă binecuvintează.

Atunci, mă fac mică de tot și a cincea zi mă duc lângă lift și aștept să vină părintele, cu gândul că tot nu sunt vrednică să mă binecuvânteze, dar aș vrea măcar să-i sărut mâna, de aș putea. Înainte de a intra însă în lift, Părintele mă binecuvintează, îmi ia mâna și mă strânge tare de mână, apoi intră în lift și tot nu îmi dădea drumul la mână, decât când ușa liftului deja se închidea.

M-am bucurat foarte mult și am înțeles atunci că acesta era unul din darurile Părintelui, de a ne vedea gândurile și a le corecta. Părinte ajută-ne si acum și ne ocrotește cu darul tău! Amin!

(Monahia M.)

joi, 25 iunie 2015

Cine si de ce se teme sa lase libertate miscarii legionare? Cine sta in spatele legilor antinationale si anticrestine din Romania? Unde este libertatea de gandire si dreptul la exprimare garantat de UE?


Miscarea Legionara si patriotismul adevarat sunt interzise acum prin lege de catre politicienii nostri “devotati” intereselor nationale.

Slugarnicia clasei politice romanesti a ajuns la scoaterea in afara legii a unor oameni care au suferit in inchisori pentru neamul lor.



Vedeti si:

După ce am dezvăluit că fostul colaborator al Securității ca poliție politică sub numele de turnător Bratosin, PSD-istul Ciprian Nica a susținut cu argumente mincinoase și a trecut prin Comisia juridică a Camerei Deputaților un amendament la legea pentru modificarea Ordonanței 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și al promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii prin care "mișcarea legionară este considerată o organizație fascistă care a activat în perioada 1927 - 1941 sub denumirea de Legiunea "Arhanghelului Mihail", Garda de Fier și Partidul Totul pentru Țară, un grup de juriști-patrioți români ne-au trimis o analiză a consecințelor devastatoare ale acestei legi: Vor fi interzise scrieri precum “România în eternitate” a lui Mircea Eliade, “Schimbarea la faţă a României” de Emil Cioran sau “Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane” de Radu Gyr.

„Cine şi-ar putea închipui că în România anului 2015, stat membru al Uniunii Europene, drepturi fundamentale ale omului ar putea fi încălcate de instituţii ale statului, fără ca cetăţenii vizaţi să se poată opune în vreun fel?

Şi totuşi, acest lucru este teoretic posibil, şi din păcate pe cale să se întâmple şi aievea.

Întâi teoria. Să presupunem că o anumită opinie, sau concepţie de viaţă a unei categorii de oameni, nu este pe placul unora dintre aleşii poporului. Sau mai precis a unor cercuri care au capacitatea şi mijloacele de a face un lobby eficient şi total pe lângă unii din aceşti aleşi.

Concepţia respectivă poate genera şi forme de manifestare politică, fără ca acest lucru să fie numaidecât obligatoriu. Ceea ce importă este faptul că unii parlamentari sunt încredinţaţi că reprezentanţii ei constituie un pericol atât de grav pentru societate, încât drepturi fundamentale consfinţite de Constituţie, cum ar fi cele la asociere, libertatea de opinie şi de exprimare, trebuie trecute pe un plan secund. În opinia iniţiatorilor devine astfel absolut necesară o lege punitivă împotriva acestor oameni, care să-i nominalizeze explicit. Aceasta pentru că până acum ei nu au putut fi încadraţi în niciuna din infracţiunile catalogate de actualul Cod Penal.

Nu importă nici dacă acel presupus pericol e real sau nu. Ceea ce contează este combinaţia dintre hotărârea şi consecvenţa unora care urmăresc trecerea cu orice preţ a proiectului de lege prin toate fazele de rigoare ale procesului legislativ, şi indiferenţa, ignoranţa sau reţinerea celorlalţi, încât proiectul trece prin Parlament fără o opoziţie semnificativă din partea cuiva.

Urmează, bineînţeles, promulgarea de către Preşedintele României şi publicarea în Monitorul Oficial, moment în care legea profund restrictivă de care vorbim intră în vigoare.

În ţări cu adevărat democratice cetăţeanul obişnuit are în acest moment posibilitatea de a se adresa Curţii Constituţionale pentru a contesta legea cu pricina, cu argumentul că această lege este de natură să încalce drepturi fundamentale ale omului. Ei bine, în România acest lucru nu este posibil! Legea poate fi contestată prin invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate doar de persoane implicate într-un proces, inculpate în temeiul acelei legi. Adică doar dacă se intră în următorul ciclu de domeniul absurdului:  cetăţeanul afectat este obligat mai întâi să comită o infracţiune, pentru a intra astfel deliberat sub incidenţa legii şi a putea ajunge în faţa tribunalului. Desigur, dacă ar exista o organizaţie care ar fi dizolvată în urma acelei legi, s-ar ajunge din start în această situaţie. Dar dacă în prezent NU există o asemenea organizaţie (cele care eventual au existat în trecut încetându-şi activitatea din motive de altă natură)? Pe lângă remarca ce vizează atunci oportunitatea acestei legi (dacă nu există niciun pericol iminent din partea vreunei grupări constituite oficial, se justifică atunci augumentarea legislaţiei cu noi prevederi restrictive?) se poate pune întrebarea dacă cetăţeanul are totuşi vreo şansă să-şi apere în cadrul actualului sistem democratic drepturile fundamentale în faţa unor posibile abuzuri ale instituţiilor statului?

Are… şi nu prea! Dacă instituţii ale statului cum ar fi Preşedinţia, Guvernul, un anumit număr de parlametari sau Avocatul Poporului ar sesiza Curtea Constituţională asupra posibilei neconstituţionalităţi a proiectului de lege, ar mai exista o şansă teoretică de a stopa această lege aberantă. Cetăţeanul nu poate sesiza de la sine Avocatul Poporului căci, conform statutului acestei instituţii, actele emise printre altele de Camera Deputaţilor sau de Senat nu pot face obiectul unei petiţii.

E de presupus că numitele instituţii ale statului nu vor face o asemenea  sesizare, pentru că le lipseşte informaţia necesară şi baza argumentativă pentru a contesta apriori acest proiect de lege la Curtea Constituţională.

O singură şansă ar părea să existe, una

marți, 23 iunie 2015

luni, 22 iunie 2015

Un ierarh melchit din Siria asteapta sprijinul europenilor in oprirea crimelor impotriva crestinilor



Crestinii din Siria sunt prigoniti de catre musulmani, unii dintre ei chiar ucisi. Europa si SUA nu are interesul sa faca "pace" in aceasta situatie, in timp ce principalele preocupari sunt dezbinarea popoarelor slave - cum e cazul Rusiei si Ucrainei.

Vedeti declaratia unui episcop melchit, preluata de pe siteul DOXOLOGIA:

Episcop sirian înlăcrimat: Cât trebuie să mai pătimim?

„În țara mea, Siria, creștinii sunt prinși în mijlocul unui război civil și al unui jihad extremist. Este nedrept ca Occidentul să ignore aceste persecuții creștine! Ce orori trebuie să mai facă ISIS, pentru ca lumea să se angajeze în salvarea creștinilor sirieni?”

În contextul unui război civil care nu își mai găsește sfârșitul de cel puțin trei ani, poporul sirian se află la capătul puterilor. Creștini și musulmani, în fiecare seară își pierd realmente speranța că vor mai prinde dimineața următoare. Duplicitatea forțelor, slăbirea încrederii în armata națională siriană, toate la un loc au făcut ca oamenii simpli să fie foarte temători, chiar și atunci când este vorba de autoritățile guvernamentale.

Deși la începutul anului 2013, în Siria conviețuiau în pace aproximativ un milion de creștini, astăzi numărul lor a scăzut drastic. Mulți au imigrat în Liban sau într-unul dintre statele europene care s-au arătat binevoitoare. Însă, la fel de mulți nu și-au părăsit satele, casele, bisericile și cimitirele. Au rămas cu prețul credinței și al vieții, într-un creștinism sfâșiat lent, așa cum a amintit episcopul sirian melkit Jean-Clément Jeanbart, pentru Christian Post„În țara mea, Siria, creștinii sunt prinși în mijlocul unui război civil și al unui jihad extremist. Este nedrept ca Occidentul să ignore aceste persecuții creștine! Ce orori trebuie să mai facă ISIS, pentru ca lumea să se angajeze în salvarea creștinilor sirieni? Creștinii se tem să părăsească casele, evită să iasă din orașe sau din sate. În zonele periculoase, cum ar fi Aleppo și satele apropiate de Turcia, zilnic avem parte de răpiri, lunetiști, jefuiri și bombardări, fără ca ziarele Europei să facă mare caz”.

Nicolae Pintilie


vineri, 19 iunie 2015

MITROPOLITUL SERAFIM DE KYTHIRE DESPRE DECLARATIA PAPEI FRANCISC CA BIBLIA SI CORANUL SUNT UNUL SI ACELASI LUCRU (VIDEO)

Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor la Gudianika, Kythire (VIDEO) 
Duminică, 7 iunie 2015 
În micul sat Goudianika din Kythire a slujit Înaltpreasfinţitul Mitropolit de Kythire Serafim, la sfântul praznic de astăzi al Tuturor Sfinţilor, împreună cu preotul satului, Arhim. P. Petros Sklavos.
S-a adunat un număr mare de enoriaşi şi închinători pentru a-i cinsti pe toţi Sfinţii Bisericii noastre Ortodoxe. 
Înaltpreasfinţitul în predica sa a vorbit despre Sfântul Sobor al tuturor Sfinţilor Credinţei noastre.
Aceştia s-au nascut din sfântul mitras al Cincizecimii şi constituie fructele dulci şi suculente ale Sfântului Duh.
Sunt casnicii lui Dumnezeu, cei vrednici şi sfinţii lui Dumnezeu. Sunt martirii şi mărturisitorii Credinţei Creştine Ortodoxe.
Au trăit cu multă iubire faţă de Hristos. Au crezut în El, L-au adorat, L-au mărturisit înaintea oamenilor şi şi-au închinat viaţa lui Hristos, fie prin mucenicia sângelui, fie prin mucenicia conştiinţei.
Mitropolitul a lăudat credinţa mare şi de neclintit a sfinţilor noştri în Hristos, în Sfânta Evanghelie, în Tradiţia Ortodoxă şi în Biserica noastră.
 A subliniat mai ales credinţa şi devotamentul lor faţă de Sfânta Evanghelie şi mai ales când ameninţandu-i cu crunta moarte martirica erau forţati de cei de alte credinte să se convertească la islam, să se turcească.
În acest punct, Înaltpreasfinţitul s-a referit cu dezgust şi repulsie la recenta declaraţie a ereziarhului Papă de la Roma: „şi Coranul, şi Sfânta Biblie (Evanghelia) sunt unul şi acelaşi lucru/sunt la fel”.
Acest lider religios a peste 600 de milioane de creştini pune pe picior de egalitate Sfânta Evanghelie şi Coranul fără ca (în mod evident) să fi citit cu smerenie, frică de Dumnezeu şi duh de ucenicie mai intai Sfânta Evanghelie şi fără să cunoască cu adevărat şi la dimensiunile ei reale cealalta carte, a celor de altă credinta, şi astfel se scaldă în marea Globalizării şi a pan-religiei.
 
 Traducere: http://acvila30.ro/ ; sursa: romfea.gr
Copyright
Această traducere ne aparţine şi este protejată de Legea Drepturilor de Autor, legea nr. 8/1996. Ea poate fi citată parţial [fragmentar] pe alte bloguri sau site-uri cu precizarea sursei sau link către pagina de unde provine [ http://acvila30.ro ], dar nu poate fi preluată de mass-media fără un acord scris.
Nu aveţi voie să copiaţi această traducere fără voia sau ştirea http://acvila30.ro.
Dacă aveţi nevoie sau vreţi să folosiţi în scopuri proprii această traducere, vă rugăm să ne contactaţi şi vom stabili atunci condiţiile.

miercuri, 17 iunie 2015

Nu mai stăpânim nici 10% din ROMÂNIA!

Institutul Naţional de Statistica (INS) ne aduce la cunoştinţă că, în economia naţională (a Romaniei) funcţionează 44.575 „grupuri de întreprinderi”.
Grupul de întreprinderi defineşte două sau mai multe întreprinderi în care una dintre întreprinderile participante la grup deţine controlul asupra celorlalte, prin control înţelegându-se deţinerea a mai mult de 50% din voturi, de regulă, dată de deţinerea a mai mult de 50% din capital.
INS ne spune că, din cele 44.575 grupuri de întreprinderi, 5.308, sau 12% din total, sunt rezidente sau controlate din interior, în timp ce 39.267, adică 88%, sunt grupuri de întreprinderi multinaţionale controlate din exterior.
Desigur, raporturile numerice de mai sus nu se suprapun 100% peste cele valorice referitoare la ponderea capitalului deţinut de străini în totalul capitalului utilizat în economia românească, în acest moment. Oricum, ordinea de mărime se păstreză.
Tot INS ne spune că, în ultimii 25 de ani, în România, au fost făcute investiţii în valoare de 500 de miliarde de euro, din care 5 miliarde din capital străin. Deci, străinii au investit 1%, dar stăpânesc 88% din capitalul ţării. Curată afacere!
Iată, deci, că INS confirmă estimările făcute de mine în ultimii ani prin care am atras atenţia asupra faptului că cea mai mare parte a capitalului românesc, peste 80%, a fost acaparată de corporaţiile transnaţionale, prin escrocheriile financiare numite „privatizări”, „reptrocedări”, „restituiri” etc.
Problema este că, deţinând capitalul, străinii ne-au cumpărat şi statul, pe care îl folosesc ca să-şi apere capitalul şi să ne ţină în jug.
Problema este că, deţinând capitalul, străinii îşi însuşesc mai mult de jumătate din avuţia pe care o producem, prin munca noastră, şi o transferă în afara ţării, lăsându-ne salarii şi pensii de mizerie, din care nu mai putem economisi nimic, nu mai putem investi, nu ne mai putem redresa, nu mai putem scăpa din jug.
Ce facem?