joi, 18 septembrie 2014

Episcop ortodox ROMÂN despre războiul din Ucraina: În ce ţară s-au băgat americanii, numai vrajbă şi sânge au adus. Vor să vadă cum se omoară ortodocşii pentru a le apăra bussines-ul lor VIDEO


ps-longhinPS Longhin( Mihail Jar), Episcop vicar de Bănceni, supranumit “tatăl a 400 de copii”, cu referire la cei 400 de copii înfiaţi,  a ţinut o predică extrem de dură împotriva războiului din Ucraina, precum şi a conducătorilor acestei ţări, pe care i-a numit “blestemaţi” sau “slujitorii satanei”. Mai mult, episcopul le-a cerut credincioşilor ucraineni să nu-şi trimită copiii la moarte, căci asta este împotriva credinţei ortodoxe.

PS Longhin despre mobilizarea la război a românilor din Ucraina

Atâta vă rog: să fiţi uniţi şi să nu daţi copiii la moarte. Credinţa noastră ortodoxă nu ne dă voie să ne omorâm unii pe alţii.  Pentru interesele politice, pentru cei care-şi apără bussines-ul lor, care-şi apără scaunele lor de conducere, vor să omoare lumea noastră, care trăieşte în pace şi-n Dumnezeu.
Dragii mei, nu aveţi voie să împuşcaţi, să omorâţi. Dumnezeu dă viaţă, Dumnezeu o ia. Conducătorii Ucrainei au spus: “credinţa ortodoxă este cel mai mare vrăjmaş al Ucrainei”. Aşa le-au dictat străinii, care nu pot suporta adevărul, pentru că sunt orbi.

PS Longhin despre victimele conflictului din Ucraina

Cum pot ridica arma şi împuşca făptura lui Dumnezeu? Are şi el mamă, soţie, copil, ca şi voi. De ce impun, cu de-a sila, să omorâm? Va ieşi adevărul la suprafaţă: sunt mii şi zeci de mii care au murit şi ei vorbesc de sute. Eu nu dau binecuvântare să mergeţi la război. Noi vă îndemnăm la pace.
Sunt circa 10.000 de soldaţi ucişi, de care nici mamele lor nu ştiu că nu mai sunt în viaţă. Nu fac politică, ci spun cu durere că nu-i război împotriva vrăjmaşului, ci e războiul cel dintre noi. Când blestemaţii apără Statele Unite, vor să vadă cum se omoară ortodocşii, cum se împuşcă ortodocşii, şi ei stau şi beau, mănâncă şi se veselesc, şi se bucură de sângele care se varsă pe un pământ sfânt.

PS Longhin despre implicarea Statelor Unite şi a Occidentului în conflict

Greu vor plăti sângele care curge pe mâinile şi pe hainele lor. Acestea le-a făcut o Europă blestemată, de care Sfinţii Părinţi au spus ‘să nu vă închinaţi fiarelor’ şi americanii, care în ce ţară s-au băgat, numai vrajbă şi vărsare de sânge au adus. S-au dat la o parte şi se bucură de sângele creştinilor noştri.
Simţim cu toţii, fraţilor, că suntem în pragul celui de-al treilea război mondial.  De aceea vă spuneam, pocăiţi-vă!  Vă mulţumesc tuturor satelor, poporului din Bucovina, că v-aţi ridicat şi aşa trebuie să se ridice toată lumea: noi nu dăm copii la moarte!

PS Longhin despre actualii conducători ai Ucrainei

Niciodată nu voi pomeni la Sfânta Liturghie pe aceşti conducători blestemaţi ai ţării noastre. Niciodată pe aceşti conducători necredincioşi, fără frică de Dumnezeu, care stau în fotolii şi arată cu degetul zicând: omorâţi. Doar o singură rugăciune: Dacă mai poţi Doamne, luminează-i, că i-a cuprins lumina întunericului şi iadul este peste ei. Nu vor altceva decât să curgă sânge şi asta este plăcerea lor. Satanişti! Slugile satanei sunt. Dacă nu se vor opri, îi va opri Dumnezeu, dar va fi jale mare.






marți, 16 septembrie 2014

PELERINAJ - Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni 'Odighitria Baytalskaya' adusa spre inchinare in Romania.



 
Icoana Maicii Domnului Baytalskaya
  
Cu binecuvantarea Preafericitului Vladimir, Mitropolitul Kievului si al Intregii Ucraine si a PS Gurie episcopul Devei si Hunedoarei, icoana Maicii Domnului facatoare de minuni “Odighitria Baytalskaya” (Indrumatoarea), va fi adusa la schitul “Sfintii Români”, Gradistea de Munte (jud. Hunedoara) in perioada 27-28 septembrie 2014. 





Icoana Baytali are peste 200 ani si este cunoscuta in toata Ucraina. Din 2005 pana in prezent chipul Maicii Domnului din Baytali a vizitat sute de biserici din Ucraina, Rusia, Moldova, Franta, Italia si Uzbekistan.

Prin rugaciunile credinciosilor, multi au primit ajutor de la Maica Domnului in rezolvarea diferitelor probleme cotidiene, dar si duhovnicesti. Au fost inregistrate cazuri de tamaduiri de boli canceroase, imbunatatirea vederii, nastere de prunci in familiile ce nu aveau demult copii.

Duminica, 28 septembrie 2014, dimineata vom merge la manastirea prislop, iar la ora 16.00, va avea loc taina Sfantului Maslu la schitul din Muntii Orastiei unde ne vom inchina si la icoana Maicii Domnului.
Nadajduim ca prin aceasta sfintenie vom primi o noua binecuvantare.

Detalii despre pelerinaj la 0766/868.892 si 0749/294.208 (Aurica).
Informatii preluate de pe pagina de facebook a schitului “Sfintii Români

Miliardarul Paul Singer “ingroapa” Argentina. Cristina Kirchner: Obama poate rezolva litigiul privind datoriile tarii. Statul sud-american, in default partial


argentinaAutoritatile din Argentina considera ca SUA si presedintele Barack Obama sunt singurii in masura sa rezolve litigiul privind datoriile tarii cu un grup de fonduri de hedging, care a dus la default-ul partial al statului sud-american, relateaza AFP, potrivit Mediafax.

Argentina a intrat in faliment in 2001, iar de atunci a reusit sa ajunga la o intelegere cu 93% dintre investitorii care detineau obligatiuni ale tarii. Datoria a fost restructurata in doua transe, iar detinatorii de titluri de stat au acceptat sa primeasca 30 de centi pentru fiecare dolar, cu exceptia unui grup de investitori, condus de fondurile de hedging detinute de Elliott Management, companie a miliardarului Paul Singer.

O decizie castigata de acesti investitori in instanta a dus la reintrarea statului argentinian in incapacitate de plata.

Potrivit presedintelui argentinian, Cristina Kirchner, omologul sau american poate interveni in aceasta problema, invocand o clauza de separare a puterilor.
“Acest prerogativ prezidential a fost utilizat de presedintele George W. Bush, atunci cand un fond de investitii al miliardarului Paul Singer a cerut confiscarea fondurilor Republicii Congo.  Presedintele Bush a facut acest lucru chiar daca Singer era un puternic sustinator al Partidului Republican”, a aratat Kirchner.
Argentina a depus joi o plangere impotriva SUA la Curtea Internationala de Justitie de la Haga, sustinand ca i-a fost incalcata suveranitatea, cu toate ca plangerea nu are nicio sansa de succes, avand in vedere ca procesul poate dura mai multi ani, iar SUA nu recunoaste competenta instantei.
Un judecator a pus in pericol suveranitatea unei tari, blocand plata unei datorii de 539 de milioane de dolari. Retinerea acestor bani nu este legala“, a spus presedintele argentinian.
Pe 26 iunie, banca centrala a Argentinei a depus la Bank of New York suma de 539 de milioane de dolari, o transa din datoria tarii catre creditori privati.  Plata a fost blocata de catre judecatorul american Thomas Griesa, care a considerat ca autoritatile de la Buenos Aires trebuie sa respecte o decizie a sa care obliga Argentina sa plateasca 1,3 miliarde de dolari unor fonduri de hedging, inainte de a continua rambursarea datoriei.
Este o incalcare a suveranitatii si imunitatii tarii, acesta este motivul pentru care am lansat procedura de la Haga“, a declarat seful guvernului argentinian Jorge Capitanich.  Judecatorul Griesa a cerut partilor sa continue negocierile.
Una dintre solutiile avute in vedere este ca datoria catre fondurile de hedging sa fie preluata de banci internationale.

Sursa: InCont

IPS Nicolae Corneanu, “OMORÂT” de un ziarist. Cum se simte mitropolitul Banatului

mitropolit nicolae corneanuO mulțime de publicații naționale s-au grăbit, în această dimineață, să preia o știre apărută pe un site de știri din vestul țării, fără a verifica dacă informațiile sunt adevărate. Ziariștii de la caon.ro anunțau, aseară, că mitropolitul Banatului, IPS Nicolae Corneanu, a murit, zvon infirmat de reprezentanții arhiepiscopiei Timișoara.

“Urmare informaţiilor eronate apărute în ultimele ore pe diferite canale de ştiri (surse media), Centrul Eparhial al Arhiepiscopiei Timişoarei dezminte categoric ştirea privind decesul Înaltpreasfinţiei Sale Dr. Nicolae Corneanu, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului. Totodată, facem precizarea că starea de sănătate a Înaltpreasfinţiei Sale este stabilă. În momentul de faţă, Înaltpreasfinţitul Părinte Nicolae este internat la Institutul de Boli Cardiovasculare din Timişoara sub supraveghere de specialitate”, transmite Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Timişoarei.

Mitropolitul Banatului a fost internat, în urmă cu câteva zile, la Institutul de Booli Cardiovasculare din Timișoara, dar există posibilitatea ca mâine IPS Nicolae Corneanu să fie externat.
IPS Nicolae Corneanu este mitropolit al Banatului din anul 1962.

duminică, 14 septembrie 2014

Ne apropiem de supravegherea totală? ÎNCĂ un serviciu secret în România


14-incredibly-creepy-surveillance-technologies-that-big-brother-will-be-using-to-spy-on-youGuvernul României a aprobat o hotărâre prin care se angajează 50 de agenţi sub acoperire şi de filaj pentru Direcţia Naţională Anticorupţie, informează stireazilei.ro.
Laura Codruţa Koveşi a întocmit, cu avizul Ministerului Justiţiei, un proiect de hotărâre de guvern, care prevede înfiinţarea a 50 de posturi de ofiţeri sub acoperire şi de filaj şi de ofiţeri specializaţi în recuperarea creanţelor, anunţă sursa citată.

Motivul pentru care Koveşi nu mai vrea să lucreze cu ofiţerii MAI este acela al dublei subordonări, procuroarea şef temându-se ca aceştia să aibă afectate priorităţile de investigaţie.

Investiţia va costa statul român 3 milioane de euro anual.
În România există deja: Serviciul Român de Informații (SRI)
Serviciul de Informații Externe (SIE)
Serviciul de Protecție și Pază (SPP)
Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS)
Direcția Generală de Informații a Apărării (DGIA)
Direcția de Informații Militare (DIM – J2)
Direcția Contrainformații și Securitate Militară (DCISM )
Direcția Generală de Informații și Protecție Internă (DGIPI) (Ministerul Afacerilor Interne)
Autor: Mihai Somanescu

Sursa: Active News

sâmbătă, 13 septembrie 2014

Demolarea Pantheonului Național: Cazul Rebreanu


liviu-rebreanu-492731l-pozaMarele prozator Liviu Rebreanu a fost, şi el, satanizat, imediat după ce şi-a dat obştescul sfârşit. Sacrilegiul a fost săvârşit în septembrie 1944, de către Ion Caraion, într-un articol odios intitulat „Gorila”, în care erau amestecate informaţii reale cu minciuni sfruntate şi cu injurii birjăreşti.

Iată textul care, practic, îl omora a doua oară pe unul dintre cei mai valoroşi scriitori din literatura română: „Aşadar, maestrul a murit. A murit aproape în aceeaşi zi cu «baronul» sau, în orice caz, la interval scurt, unul după celălalt, într-o camaraderie de situaţii, ce să spunem, emoţionantă. Destin? Coincidenţă? Ironie istorică? Sau simplă întâmplare? Poate fiecare în parte, cine ştie, ori toate la un loc. Sfârşitul e la fel de dezgustător şi anonim, iar concluzia rămâne aceeaşi: că Liviu Rebreanu şi-a îndeplinit până la urmă acţiunea lui de trădător. Singura dată când a fost conştiincios, căci altfel nu l-a interesat nici conştiinţa lui, nici neamul acesta, nici judecata oamenilor viitori.
Liviu Rebreanu ţinea conferinţe în străinătate, nu uita să amintească de «bunele raporturi» româno-germane. Câtă muncă pentru el, care era greoi şi delibera anevoie… A ştiut Germania hitleristă întotdeauna dintre cine să-şi aleagă oamenii şi cum să-şi bată joc de durerile popoarelor, a ştiut Gestapoul nemţesc la cine să facă apel, atunci când trebuiau să fie ascunse nemulţumirile, atunci când revoltele, urletele mulţimii trebuiau făcute inofensive, a ştiut vâscul teuton în care arbori să intre, pentru a lipsi pădurea de copacii care mai rămăseseră sănătoşi.
Pentru doctrina încârligată a naziştilor, Nichifor Crainic, Ilie Rădulescu, Pamfil Şeicaru şi alţii mai mici, ca Dragoş Protopopescu, Toma Vlădescu etc., nu mai aveau importanţă, începuseră să fie prea puţini. Din partea lor, slugi de doi lei, gata să lingă oricând unde au scuipat, nu s-ar fi sinchisit niciodată Hitler. Era sigur de ei, ca de nişte lipitori trimise să sugă, era convins, aşa cum eşti convins de picioarele scaunului, de fundul pălăriei. Trebuiau înmulţiţi, trebuiau căutate platforme proaspete pentru a îmbrobodi la ochi ţara, pentru a o face să primească dictatul vienez cu gura închisă. Şi s-au gândit la Liviu Rebreanu. Era disponibil şi i-au plăcut banii, onorurile, vizitele, fotografiile, cartierele generale, se prăpădea după civilizaţia germană, începuseră să-i amorţească ochii ca la «camarazii» lui din Prusia şi din Bavaria. Liviu Rebreanu avea în faţa ochilor prestigiul des zis al lui Cezar Petrescu, fostul director al unui cotidian de a nu ştiu câta «renaştere naţională»; avea în faţa ochilor oglinda Ardealului măcelărit şi în refugiu; Liviu Rebreanu avea în memorie miile de revoluţionari transilvăneni, peste mormântul cărora călcau acum cizmele şi trosneau bicele grofilor unguri. Şi cu toate acestea a trădat. În loc să moară lângă Apostol Bologa, a murit lângă Killinger. În loc să plece cu Titu Herdelea la Bucureşti şi să lupte cu patrioţii români în ilegalitate, pentru eliberarea Ardealului, a plecat cu ziariştii germani şi a elogiat opera de «protectorat» hitlerist. În loc să aştepte cu Ion al Glanetaşului ziua răzbunării, acolo, în Năsăud, a aşteptat – alături de Clodius – «victoria finală», postat la direcţia ziarului «Viaţa» şi la aceea, mai grasă, zisă şi generală, a Teatrelor Naţionale din România. Nici lacrimile schingiuiţilor, nici gemetele puşcăriaşilor, nici amintirea războiului trecut, când fratele lui murea împuşcat de nemţii lui Mackensen, nimic nu l-a putut impresiona şi nimic n-a putut să împiedice lacoma poftă de parvenire a maestrului. Era îndopat de orgoliu ca o namilă, curgea nepăsarea din el ca dintr-un castron spart, nu mai păstra nimic din tinereţea lui fostă sinceră, nimic decât vanitatea. O vanitate galbenă, găunoasă, gomoasă, care n-ar mai fi interesat pe nimeni. Şi-şi făcuse o echipă straşnică, o echipă a morţii personală, din băieţi tot unul şi unul, din agenţi ai Gestapoului, pe sprânceană, aleşi de el, de maestru şi retribuiţi. Pe prima pagină, în mijloc, îşi lăudau «Conducătorul» (şi cu ce clişeu lăbărţat peste coloane…), iar alături, tot pe prima pagină, sau câte o dată pe a doua, te pârau la Poliţie, ziceau să te ducă în lagăr, să te trimită pe front, pentru ca să nu le mai stai pai înaintea ochilor. Erau doi Steliani (unul Marinescu, altul Ionescu) şi-un biet Mihail Infirm, care se căznea mereu să te arate din stilou, din ochi, din picior, cât eşti de marxist. Maestrul Rebreanu trecea din când în când pe la redacţie şi-şi felicita băieţii, copiii lui, pentru că «au înţeles». Asta trei ani de zile, oră de oră, minut cu minut, ca să nu-şi supere «boierii». La Teatrul Naţional erau actori care crăpau de foame, la Cenzura Presei se umpleau birourile cu oameni «suspecţi» (atunci oricine spunea adevărul era suspect), invitaţi acolo din sugestia redactorilor de la «Viaţa», închisorile maghiare băhăiau de români, regimentele româneşti erau asasinate pentru Hitler, şi Liviu Rebreanu, senin ca o chelie, imperturbabil ca o pecingine, sătul ca un butoi, râdea. Râdea din toate fotografiile ziarelor naziste, mulţumit, intact, biruitor. Era biruinţa frumoasă a unui cadavru viu, a unui fost om al «Gorilei», ajunsă în demnităţi oficiale, remunerată, lustruită de duminică. N-a murit Liviu Rebreanu, căci el murise demult, de la apariţia romanului «Gorila». A murit un strigoi, un spectru. A murit un vânzător, aşa cum au fost în România mulţi, de la Brătescu-Voineşti până la George Drumur, aşa cum au fost în Franţa Jean Giono, Pierre Drieu la Rochelle, Jean Cocteau etc. Astăzi, când trupele româneşti se apropie de Cluj şi se apropie de Năsăud, ţăranii din Jidoviţa, ca şi cei din «Răscoala» de pe vremuri, aşteaptă să gâtuie pe grofii unguri instalaţi de regentul Horthy în comunele noastre transilvănene. Ne trăim în plină dezlănţuire istoria naţională şi n-avem timp să ne gândim prea stăruitor la cei care au încetat demult să mai merite a te gândi la ei. Dar poate mâine, din ţara aceasta întreagă, se va găsi cineva să transporte osemintele vânzătorului de ţară Rebreanu acolo, în cimitirul năsăudean… Va fi, probabil, un mormânt părăsit, umplut de pălămidă şi de bozii; ţăranii locului, cu ochii în pământ, cu buzele strânse, cu pumnii încleştaţi, îl vor ocoli de departe pe uliţele Jidoviţei; mânjit de sânge, Ion al Glanetaşului se va duce acasă să-i spună muierii lui: «Ştii ceva? Titu Herdelea a murit. Sângele de pe mine e sânge curs când mă băteau solgăbirăii şi sânge pentru care Titu Herdelea a primit bani, ca să tacă. Şi a tăcut». Iar în timp ce clopotele bisericilor vor suna peste liniştita vale a Someşului, un popă tânăr, cu mâna pe cruce, îi va blestema mormântul şi amintirea, omagiul de pe urmă al fostului agent al Gestapoului”.
Autor: Vlad Hogea

joi, 11 septembrie 2014

Declinul familiei, declinul societății


protect-familyTema de azi ne-a fost inspirata de un dosar publicat pe 25 iulie in ziarul britanic The Guardian“Casatoria scade in popularitate la tinerii europeni afectati de austeritate si apatie”. Subtitlul e la fel de sumbru: expertii dau vina pe schimbarile economice si culturale pentru numarul scazut al nuntilor.

Din 2006 am atentionat mereu ca experimentele sociale moderne privind casatoria si familia promovate in numele “drepturilor omului” vor duce inevitabil la declinul institutiei casatoriei si familiei. Din nefericire, am avut dreptate. Tot mai frecvente sunt stirile, studiile si sondajele de opinie care confirma ceea ce atit noi cit si altii am prezis cu ani in urma. Incepind cu 1989, societatea a inceput sa experimenteze cu “parteneriatele civile”, in acel an Danemarca legalizind pentru prima data in istorie concubinajul – atat heterosexual cat si homosexual.

Parteneriatele civile au oferit, astfel, tinerilor oportunitatea sa opteze pentru un cadru de convietuire strain casatoriei. Incepind cu 2002, societatea a inceput sa experimenteze “casatoriile” unisex, Canada devenind prima tara din lume care sa le legalizeze si sa le declare un drept. Olanda a facut la fel, apoi Belgia, Scandinavia (cu exceptia Finlandei), iar dupa ele, si alte tari europene, ultimele fiind Marea Britanie si Franta socialista in 2013.
Si tot din 2002, oameni de buna credinta, organizatii pro-familie si pro-viata din Europa si restul lumii au inceput sa atentioneze ca legiferarea structurilor sociale paralele casatoriei si familiei naturale va avea conscinte negative si de lunga durata pentru societatea occidentala. Noi ne-am alaturat acestor voci in 2006. Argumentele noastre in favoarea prudentei au fost respinse, cei care le-au propus fiind etichetati ca “bigoti”, “intoleranti”, “depasiti”…
Iata insa ca tot mai multe articole si studii apar, atit in Europa occidentala cit si in Statele Unite care indica o tendinta foarte ingrijoratoare: numarul tinerilor care se casatoresc e in scadere, numarul copiilor nascuti si crescuti in familii monoparentale e in crestere, cheltuielile publice pentru sprijinul lor sunt in crestere – increderea tinerilor in cea mai importanta institutie sociala, familia si casatoria, a ajuns la o limita minima nemaintilnita pina acuma. Despre ce e vorba?
Apatie
Conform articolului din Guardian, apatia tinerilor europeni fata de casatorie si familie este ingrijorator de ridicata. Majoritatea tinerilor europeni nu vor sa auda de familie ori casatorie. Articolul descrie in mod special apatia fata de casatorie si familie a tinerilor din Italia, Franta, Polonia, Spania si Grecia.
In Italia anului 2013 au fost incheiate mai putin de 200.000 de casatorii, numarul cel mai scazut din ultimii 100 de ani. In ultimii zece ani numarul casatoriilor a scazut cu 24%, iar fata de 1965, cu 50%. Rata casatoriilor a fost anul trecut de 3,3/1000 de persoane, fata de 4,6/1000 in 2003. Expertii italieni atribuie declinul schimbarilor “culturale” care au avut loc in Italia ultimelor decade. Tinerii au devenit mai putin interesati in religie si traditie si multi prefera sa traiasca in concubinaj decit casatoriti. Motivatia economica insa e si ea prezenta, tinerii spunind ca nu au o situatie financiara propice pentru formarea unei familii ori sa faca copii. Din aceasta cauza, multi tineri locuiesc cu parintii lor. Statisticile europene arata ca aproape jumatate dintre tinerii europeni intre 18 si 30 de ani inca locuiesc cu parintii lor. Lipsa casatoriilor inseamna lipsa copiilor si declinul demografic al Europei.

In Spania
, varsta media a barbatilor care inca se casatoresc este de 37,2 ani, cu aproape 10 ani mai ridicata decit in anii 80. Gandirea seculara devine si ea tot mai influenta la tinerii spanioli, multi respingind casatoria pentru ca ar fi o institutie “patriarhala” incompatibila cu egalitatea intre sexe si libertatea sexuala.
In Franta, indica sociologii, un factor care a cauzat scaderea numarului casatoriilor a fost legalizarea parteneriatelor civile. Numite “pax” (adica “pacte civil de solidarite”), ele sunt foarte populare la tinerii francezi. Au fost introduse in 1999, iar in 2013 tot la trei casatorii traditionale s-au incheiat doua parteneriate civile (pacs). Doar o parte a celor care formeaza “pax” se casatoresc ulterior. „Partenerii” casatoria traditionala pentru ca nu sunt interesati in obligatiile si responsabilitatile aferente casatoriei traditionale: monogamia, viata de cuplu, loialitatea. Parteneriatele civile sunt suficiente pentru scopul principal si aproape exclusiv al partenerilor: impozitele pe cuplu sunt mai mici decit ale persoanelor necasatorite.
Situatia e sinistra si in Grecia, informeaza sociologii greci. Mai mult de 60% dintre tinerii greci sunt fara slujbe, cea mai ridicata rata de somaj in rindul tinerilor din Uniunea Europeana. O alta cauza a declinului casatoriei este mentalitatea noua a tinerilor care prefera o viata fara obligatii ori responsabilitati pentru o alta persoana in viata lor, cum ar fi sotul ori sotia, ori responsabilitatea de a aduce pe lume si creste copii.
Si Polonia catolica a fost afectata de trendul european anti-casatorie. Anul trecut numarul casatoriilor in aceasta tara a fost cel mai redus din 1945 incoace. In Polonia, 43% dintre tinerii intre 25 si 34 de ani inca locuiesc cu parintii lor. Asta, remarca un sociolog, reflecta atitudinea tinerilor: “independenta fara responsabilitate”. Consecintele sunt palpabile: numarul copiilor nascuti tinerelor necasatorite a ajuns anul trecut la 21% din totalul copiilor nascuti in Polonia. Un lucru surprinzator, adauga The Guardian, intrucat 95% dintre polonezi sunt catolici. Pentru multi tineri polonezi casatoria nu mai e un “obiectiv de viata”.
La fel si in Australia…
Dezintegrarea familiei cauzeaza pierderi economiei australiene de peste 14 miliarde de dolari anual. Acestea sunt fonduri publice alocate pentru cheltuielile de judecata si asistenta sociala pentru familiile dezintegrate. Anual statul australian plateste, in medie, 1.100 de dolari fiecarei familii in criza. Suma aceasta implica consiliere ori plata chiriilor. Recent, statul australian a anuntat ca va demara o politica sociala de prevenire a crizelor in familii ori a dezintegrarii lor, inclusiv strategii pentru diminuarea ratei divortului. Fiecare divort cauzeaza o pierdere de 100.000 de dolari, o suma care creste exponential considerind ca anual 50.000 de australieni divorteaza. In plus, statul australian intentioneaza sa emita bonuri de 200 de dolari anual pentru consiliere premaritala fiecarui cuplu care intentioneaza sa se casatoreasca.
…si SUA
Ironic, tot pe 25 iulie, revista americana Time a publicat si ea un dosar privind declinul casatoriilor in America. Un sondaj de opinie efectuat la 1000 de tineri nascuti dupa 1980 reflecta confuzia privind casatoria si viata de familie, pe de o parte, cit si masura in care au fost afectati in gindirea lor privind casatoria de teoriile “moderne” privind institutia casatoriei pe care le invata in scoala:
  • 43% dintre ei cred ca e potrivit ca inainte de casatorie cuplul sa primeasca o licenta de “convietuire” de 2 ani, dupa care sa decida daca vor sau nu sa se casatoreasca.
  • 33% cred ca e potrivit ca licentele de casatorie sa fie emise pe perioade specifice de timp, si limitate in timp, asemenea imprumuturilor din banca: pe 5, 7, 10, sau 30 de ani, dupa care termenii casatoriei pot fi “renegociati.
  • 21% cred ca solutia ar fi ca, dupa 8 ani de mariaj, sotilor sa li se permita sa-si aleaga un nou sot.
  • 10% cred ca societatea ar trebui sa le acorde dreptul la “parteneri multipli” pe durata casatoriei.
  • In fine, 40% cred ca e oportuna abolirea casatoriilor “pe viata”.
Consecinte
Oare stiu acesti tineri ce pericolele ii asteapta? Inteleg consecintele acestor idei, daca ele sunt puse in aplicare? Fara indoiala evolutiile recente in doctrina si gandirea sociala a Europei si Americii sunt in primul rind de blamat pentru declinul casatoriei in Europa si America. E lucrul acesta unul bun? Nicio persoana rationala nu poate spune „da”. Institutia familiei intemeiata pe casatorie creeaza si mentine ordinea sociala; fara ea, societatea degenereaza, mai devreme sau mai tarziu, in haos.
Suntem pur si simplu bombardati cu ideea ca ar exista “mai multe si variate forme de familie”. Ideea asta poate fi fluturata la nesfarsit, dar realitatea nu poate fi ignorata pentru ca e doar una: nu toate “formele de familie” sunt, in realitate, egale. „Casatoriile” intre persoane de acelasi sex nu au nicio utilitate sociala. La fel, parteneriatele civile – ele nu duc la coeziunea sociala generata de casatorie. Singura “forma de familie” dovedita utila societatii de-a lungul mileniilor a fost, este, si va ramine familia naturala constituita dintr-un barbat si o femeie, uniti prin casatorie, si copiii lor.