duminică, 20 iulie 2014

Predica la Duminica a şasea după Pogorârea Sfântului Duh


Ev. Matei IX, 1-8

1.Dacă privim Evanghelia şi o înţelegem nu numai în ceea ce scrie ad literam, înţelesul este mai simplu. Pe lângă acest înţeles este şi cel alegoric pe care-l folosea Mântuitorul Iisus Hristos; este un înţeles al sensurilor mai adânci a textelor care poartă denumirea  de înţeles analogic, folosit foarte des de Sf. Părinţi ai Bisericii. Amintim pe Sf. Maxim Mărturisitorul, care are în unele din volumele sale o preocupare cu acest înţeles „Explicarea locurilor grele din Sf. Scriptură”.
2.În acest sens vorbind de cele zece fecioare untdelemnul n-ar avea înţelesul natural de untdelemn, ci de adâncul milosteniei. Fecioarelor neînţelepte ce le lipsea untdelemnul, Sf. Maxim şi alţi Părinţi explică sensul mai adânc că nu aveau milostenie deşi erau fecioare, socotind milostenia mai mult decât fecioria.
3.În cazul de faţă dacă ne preocupăm de un înţeles mai adânc cei patru prieteni pot reprezenta pe cei patru Evanghelişti, care prin scrisul lor ne duc la întâlnirea cu Mântuitorul, iar această întâlnire este pentru noi tămăduitoare atât de boli trupeşti cât şi de boli sufleteşti.
4.În ceea ce priveşte că bolnavul a fost vindecat pentru credinţa celor ce l-au adus este o mărturie a învăţăturii Bisericii în care se susţine că unul poate mărturisi pentru altul credinţa ca şi în cazul naşilor de la Botez sau a rugăciunilor pentru cei adormiţi.
5.Însuşi Dumnezeu spune despre David că Mă voi îndura asupra urmaşilor lui până la al miilea neam ”.
6.La mijloc e marea putere a iubirii despre care mărturisesc paginile Sf. Evanghelii.    
7.Cu ocazia învierii fiicei lui Iair Mântuitorul mereu îi spune tatălui: ”crede numai”. Iată un exemplu când pentru credinţa tatălui îi înviază fiica. Ea nu putea avea credinţă pentru că era moartă.
8.De ce e de mirare că naşul poate mărturisi credinţa pentru fin – copil fiind? Pe baza acestor argumente arătate mai sus Biserica face rugăciuni pentru cei morţi.
9.În viaţa cea de toate zilele, pe cărările vieţii, adesea întâlnim  simţământul atât de nefolositor şi păgubitor al dispreţului, al hulei pe care nu-l întâlnim la Mântuitorul Iisus Hristos. S-a întâlnit cu atâţia oameni ce l-au înjosit, ponegrit, dispreţuit, dar El niciodată n-a răspuns cu aceeaşi atitudine, niciodată n-a înjosit pe nimeni, n-a avut nici cel mai mic sentiment de dispreţ cum îl prezintă poetul:”El tuturor deopotrivă împarte darul Său ceresc/Şi celor care cred într-Însul şi celor ce-L batjocoresc.
10.Simţământul dispreţului înstrăinează pe oameni de comuniunea frăţească, cel al dispreţului, cel al respectului şi al cinstirii din contră, îi apropie.
11.Mântuitorul va rămâne un exemplu viu peste veacuri prin atitudinile Sale de respect  şi cinstire, apropiere faţă de orice om. Dacă vrem să exemplificăm din viaţa Sa în această privinţă e destul să ne gândim la comportarea Sa atât de nobilă faţă de femeia păcătoasă ce-i uda picioarele cu lacrimi, faţă de femeia samarineancă, faţă de Iuda Iscarioteanul când avea să-L prindă şi faţă de tâlharul de pe cruce.
13.În toate aceste discuţii nu se poate observa nici cel mai mic sentiment de dispreţ şi vorbeşte cu ei ca şi cum ar vorbi cu oameni cu alese virtuţi.
14.Socotim că Mântuitorul a înregistrat cu amărăciune această atitudine a fariseilor faţă de El, nefolosind aceeaşi atitudine a Sa faţă de ei, ci din contră, caută să le explice cu toată înţelelpciunea ceea ce eu nu înţelegeau.
15.Desigur de această putere a iertării păcatelor s-au îndoit fariseii neadmiţând că este Dumnezeu. Ne îndoim şi noi uneori azi că această putere a iertării păcatelor a fost dată unor oameni – preoţilor de a ierta păcatele:”Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate ....”
16.Îndoiala constă şi în slaba cunoaştere a puterii iubirii.
17.Şi mulţimile au rămas mirate  de acestă putere dată de Dumnezeu oamenilor. Se pare că şi ei îl cunoşteau pe Iisus numai ca om nu şi ca Dumnezeu.
18.Poate este mai bine să medităm şi asupra faptului ce a gândit  şi ce a simţit bolnavul vindecat. Câţi ani a mai trăit la casa lui. De aceea noi credem în Sf. Tradiţie pentru că foarte puţine sunt însemnate din ceea ce a făcut Iisus în Sf. Scriptură, încât şi cele scrise înSf. Scriptură şi cele spuse în Sf. Tradiţie nu descoperă decît o parte din ceea ce a făcut Mântuitorul.
19.Se cade ca şi noi după ce luăm parte la slujbele Sf. Biserici, împărtăşirea cu Sf. Taine, să ne întoarcem la casele noastre cu atitudini de recunoştinţă faţă de atitudinile ce le revarsă Mântuitorul  asupra noastră şi cu atitudini de respect şi cinstire faţă de orice om întâlnit.


67-70 

miercuri, 16 iulie 2014

Istoricul Nicolae Iorga despre tradarea lui Atanasie Anghel si propaganda catolicizanta intre romanii ortodocsi din Ardeal (partea 1)


     O recenzie a subcapitolelor din “Istoria Bisericii Romane”[1], de Nicolae Iorga, in care istoricul roman trateaza episodul formarii Bisericii Greco-Catolice din Ardeal si rolul jucat de Atanasie Anghel in acest demers


http://jurnalspiritual.eu/wp-content/uploads/2013/10/nicolae-iorga.jpg
In “Istoria Bisericii Romane”, Nicolae Iorga are un subcapitol intitulat “Politica ambigua a mitropolitului Atanasie de Ardeal. A doua Unire cu Roma” (pg.19-23). In acest fragment se prezinta indatoririle fata de Biserica Ortodoxa pe care Atanasie le-a semnat cand a fost instalat (recunoscut) ca mitropolit si pe de alta parte este infatisata supunerea fata de autoritatile politice ale vremii: imparatii habsburgi si papalitatea. Pentru scaunul mitropolitan din Ardeal a fost desemnat un anume Antim cu care ar fi fost de acord toti ierarhii romani. In cele din urma, prin sustinerea imparatilor habsburgi (intermediar fiind iezuitul Ladislau Baranyi) Atanasie reuseste sa ocupe scaunul de mitropolit promitandu-le ortodocsilor de peste munti ca nu isi va trada credinta strabunilor sai. Sustinut de cativa protopopi ai sai, Atanasie vrea sa se vada arhiereu pe viata, chiar si catolic fiind. Astfel accepta sa elaboreze un document prin care sa arate supunerea fata de scaunul Romei, pentru a fi pe placul imparatului, dar sa pastreze si credinta si datinile neschimbate, ceea ce era greu de infaptuit.
Despre acest document Iorga spune: “Fara multa discutie se primi acolo unirea (24 octombrie) cu -Biserica Romei cea catholiceasca-, ca -madularile cestii Bisearici sfinte-, dupa formularul latin scris in fata inca de la 7 a lunii, dar lasand la o parte in traducere mentiunea celor patru puncte[2], adaugind ca li trebuie neaparat -privelighiomurile- (privilegiile materiale -n.n.), fara care nu pot trai. Aceasta a fost cea d’intaiu forma a -cartii de marturie- singura data si in latineste, dar Atanasie, care avea totusi putina cinste in sufletul sau, nu se invoi a-si pune pecetea cu cei trei arhangheli a mitropoliei, pana nu se adause, de aceeasi mana, dar iconomisindu-se putinul spatiu ramas pana la sfarsitul foii, ca nu intelege Unirea decat cu conditii, si anume: -pre noi si ramasitele noastre dinu obiceaulu Bisearicii noastre a Rasaritului sa nu se clateasca, ci toate taramoniile, sarbatorile, posturile, cumu pana acumu, asa si de acumu inainte sa fimu slobizi a le tinea, dupa calindaruilu vechiu- se adaugi ca Atanasie sa nu fie scos din Scaun pana in moartea Sfintii Sale- urmasul lui va fi ales de sobor, in chip liber; il vor intari -Sfintia Sa Papa si Inaltatulu Imparatu- - in locul Vladicai si Domnului de peste munti -, iar sfintirea o face -patriiarhulu de suptu biruinta Innaltimii sale-, - deci cel sarbesc di Carlovat” (pg. 22). Nicolae Iorga punea la indoiala nu doar cinstea lui Atanasie ci si a protopopilor sai pe care ii enumera in pagina urmatoare adaugand ca: “cei mai multi, protopopi fara hotar sigur al puterii lor, preoti de sat, cari pentru bani, purtau un titlu mai mare decat al popilor obisnuiti” (pg. 23).

vineri, 11 iulie 2014

Părintele Dumitru Stăniloae în 1939: “Statele Unite ale Europei?”



97736_staniloae_14Prezentam mai jos un articol scris de Parintele Dumitru Staniloae in anul 1939, si aparut atunci in “Telegraful roman”, LXXXVII, nr. 47, p. 1. Este interesant de vazut cum era privita atunci Europa, ca organizatie statala, si ceea ce a ajuns ea astazi.

“Statele Unite ale Europei?”

Un ziarist din capitala a pomenit recent, de aceasta idee, ca de o dorinta ce ar aveea sa puna treptat stapanire pe suflete, pentru ca la sfarsitul razboiului sa serveasca drept idee conducatoare la noua organizare a Europei. Ziaristul pleca de la constatarea ca razboaiele sunt astazi atat de costisitoare, incat numai statele mari pot sa le faca fata, cele mici fiind in neputinta abosluta de a-si procura armamentul urias care sa le faca in stare sa reziste agresiunii si sa-si salveze independenta. Numai incadrarea tuturor statelor europene intr-un singur organism politic ar inlatura posibilitatea razboaielor in viitor si epuizarea popoarelor in cheltuielile fara margini pentru inarmare.

Formula a fost lansata prima data pe la 1928 de Cudenhove-Kalergi, un cunoscut francmason vienez.
Dar ideea este, in generalitatea ei, in intelesul nu atat de organizatie unitara a Europei, ci de infratire intre oameni, de origine crestina. Unitatea cat mai stransa si mai armonioasa intre oameni face parte integranta din orice vis frumos inchinat fericirii viitoare a omenirii. Nimenea nu-si poate cugeta paradisul, fie ca-l crede realizabil pe pamant, fie ca-l amana pentru viata de dincolo de moarte, fara sa vada in el un lucru dintre cele mai esentiale, fratia intima dintre oameni, pacea, ingaduinta, armonia, lipsa dezbinarilor, a certurilor si luptelor. Ideea este cat se poate de nobila si de crestina. Si ca tot ce e nobil si crestin, ca tot ce poate contribui la usurarea greutatilor vietii omenesti, ea trebuie sa formeze o tinta scumpa de urmarit pentru stradaniile tuturor oamenilor de bine, chiar daca, cugetand lucid, ne dam seama ca nu va putea fi niciodata infaptuita integral atata vreme cat traim pe pamant. Un crestin bun, tot ce asteapta de la viata viitoare, urmareste sa obtina macar ca o arvuna inca din viata aceasta.
Acesta este motivul pentru care ideea unei oarecare organizari suprastatale a Europei e sustinuta de lumea crestina anglicana. De pilda, Arhiepiscopul de York a declarat de curand ca “lumea trebuie sa aleaga intre suveranitatea nationala si securitatea colectiva. Actiunea colectiva contra unui agresor, pe care Liga Natiunilor n-a fost destul de puternica s-o initieze, implica o infrangere a suveranitatii nationale”. Arhiepiscopul numit vorbeste de o Uniune federala a Europei care sa se dezvolte de la o schema generala la o organizatie tot mai detaliata ( “The Church Times”, 27 Octombrie 1939).
Dar noi am vrea sa atragem atentia asupra faptului ca pe cat de idealist este crestinul, pe atat este si de realist. Ca si Iisus Hristos, care pe de-o parte cere oamenilor sa fie desavarsiti ca Tatal din ceruri, iar pe de alta profeteste ca timpurile din urma vor fi mai triste sub raportul credintei si al armoniei intre oameni ca cele dinainte de ele, asa si crestinul, oricat de insufletit propovaduieste idealurile armoniei sociale, isi da seama ca ele nu se pot realiza atat de usor, ca sunt necesare pentru infaptuirea lor cateva conditii prealabile foarte importante si care, dupa toate probabilitatile, nu vor fi niciodata implinite.
De pilda, pentru realizarea organizatiei Statelor Unite ale Europei, e necesara in prealabil o profunda increstinare a sufletelor. Europa are in Liga Natiunilor o experienta recenta ca prin simple paragrafe statutare sau pe fratii sustinute de alte idei decat cele crestine, nu se poate intemeia o unitate si o pace durabila intre popoarele europene. Demonul din sufletul individual omenesc isi arata puterea si in manifestarile sentimentelor de grup, deviindu-le si exagerandu-le. Sentimentul national devine sub inspiratia si influeneta egoismului si mandriei omenesti o patima exclusivista, imperialista, o dorinta de ingenunchere a neamurilor straine. Cine garanteaza ca in Statele Unite ale Europei cele cateva popoare mari, dca nu se vor ciocni intre ele in lupta pentru suprematie, nu vor cauta sa inlature de la orice drepturi reale popoarele mici, nu vor cauta sa le atraga cat mai mult in sfera lor de influenta, nu le vor impiedica in orice miscare de afirmare a lor?
Statele Unite ale Americii nu-i pot servi de model care sa arate ca e posibila o astfel de organizare si in Europa, pentru ca la temelia lor sta o premisa de unitate, care nu credem ca ar fi acceptata de popoarele europene: Statele Unite ale Americii au la baza o singura limba, cea engleza. Cetatenii ei s-au contopit sau se contopesc neincetat intr-un singur popor de limba engleza, datorita faptului ca elementul etnic englezesc a predominat de la inceput.
Exemplul Statelor Unite ale Americii, departe de a ne vorbi de posibilitatea infiintarii unor State Unite ale Europei cu salvarea diferitelor popoare in etnicitatea lor, ne demonstreaza tocmai contrariul: nu se pot infiinta State Unite fara perspectiva de periclitare a diferitelor popoare, mai ales a celor mici. Numai intr-un caz s-ar putea: cand o forta morala uriasa, lucrand in sufletul fiecarui popor, l-ar opri de la tendinta de-a se extinde spiritual, juridic, economic, si geografic in paguba altor popoare mai mici. Dar, aceasta forta, numai prin propovaduire crestina se poate salaslui in suflete, si nici prin aceasta deplin.
De aceea, intai trebuie sa se porneasca ofensiva de increstinare adanca a popoarelor. Si numai in masura in care aceasta, fiind extraordinar de puternica, de durabila si ajutata de toti factorii buni si cu autoritate ai omenirii, realizeaza progrese, se poate pasi pe urma ei la crearea treptata si precauta a unor forme juridice prin care sa se faca posibila o mai stransa unitate intre diferitele state.
Cacialtceva e propovaduirea si altceva e organizarea. Poti sa propovaduiesti cele mai frumoase idealuri, dar nu poti pasi la organizare in vederea starilor ce le propovaduiesti decat cu mare precautie, tinand seama nu de idealurile ce le propovaduiesti oamenilor, ci de cat s-au insusit ele trainic in sufletul lor. E o naivitate si un mare pericol sa creezi organizatie nu pe baza a ceea ce este omul acum, ci pe baza a ce visezi tu ca trebuie sa fie. In curand realitatea se razbuna si te matura cu organizatie cu tot, aducand pe urma un sentimet de mare descurajare.
Propovaduriea trebuie sa fie idealista, organizarea realista. Propovaduitorul trebuie sa creada mult in om, in putinta de infaptuire a celor mai frumoase idealuri, caci numai asa poate incalzi pe oameni, ca acestia sa se apropie macar putin de ele; organizatorul trebuie sa tina seama de realitatea de acum si din viitorul apropiat. Unul trebuie sa se sprijine pe celalalt. Organizatorul, daca nu cere ajutorul propovaduitorului, nu va face niciun progres in perfectionarea raporturilor vietii omenesti. Propovaduitorul, daca nu e urmat de organizator, nu va vedea trainicindu-se nimic din starile sufletesti mai bune pe care a reusit sa le produca.
De cate ori propovaduitorul vrea sa ia locul organizatorului, organizand societatea dupa principiile avansate ale idealurilor sale, sau organizatorul substituie pe propovaduitor facand acelasi lucru, se violenteaza realitatea, creandu-se organizari utopice, care totdeauna produc tulburari si haos indelungat in suflete si in societate.
Pentru ca precizarea formelor juridice ale unor mai bune raporturi sociale intra in competenta organizatorului, propovaduitorul vorbind oamenilor de idealurile mai indepartate, se va feri sa precizeze prea mult forma juridica in care se vor cristaliza. Crestinismul, cu alte cuvinte, va indemna popoarele in general la mai multa fratie, dar nu va preciza ca urmareste realizarea organizatiei juridice a Statelor Unite ale Europei de pilda, decat atunci cand omenirea s-ar dovedi sufleteste suficient de pregatita pentru asemenea lucru.
Sa speram ca omenirea, invatata de experienta celor douazeci de ani dintre razboiul mondial si cel actual, nu va repeta aceeasi greseala de-a crea vreun suprastat european, fara chemarea in ajutor a crestinismului, factorul de cea mai mare importanta cand se lucreaza pentru apropierea si pacea intre oameni.


Pr Dumitru Stăniloae



Pelerinaj in Rusia - anul 2014, luna august



Pelerinaj Rusia  -  21 august - 5 septembrie 2014

 21.08 - Aeroport Budapesta ora 04 - Aeroport Moscova ora 10,30 - Mormantul si chilia cuvioasei Macaria Temkino - m. Optina
22.08 - Mormantul Sf.Evghenie Rodionov Kurilovo -Moscova - manastiri si biserici (Sf. Matrona, Sf. Patriarh Tihon, Sf.Alexei Meceev, Sf. Ilarion Trotki, Catedrala Nasterii Domnului, biserica Sf. Vasile Blajenai, Piata Kremlinului) 
23.08 - Moscova - Catedrala din Vladimir - manastirile din Murom (Sf. Petru si Fevronia, Sf. Constantin cu fii) - biserica cu Sf. Iuliana Lazarevskaia - m. Diveevo
24.08 - Manastirea Diveevo (Sf. Serafim din Sarov si cele 7 sfinte ) - izvorul Sf. Serafim - m. Oranki
25.08 - m. Oranki (cimitir, izvor) - m. Ivanov (Sf. Vasile)
26.08 - m. Ivanov - m. Tolga (Sf, Ignatie Briancianinov) - m. Rostov (Sf. Dimitrie, Sf. Avramie) - Serghiev Posad (Sf. Serghie de Radonej, Maxim Grecul, Inokentie al Moscovei, Filaret al Moscovei, Antonie de Radonej)
27.08 - Lavra Sf. Serghie de Radonej
28.08 - Sf. Liturghie de Adormirea Maicii Domnului in lavra - m. Valdai (icoana Maicii Domnului)
29.08 - m. Valdai - Catedrala Novgorod (Sf. episcop Nikita, Sf. Ana, Sf. Ioan) - m. Svirskoe (Sf. Alexandru din Svir) - noaptea pe drum spre portul spre insula Solovat
30.08 - Vapor spre  insula Manastirii Solovat
31.08 - Manastirea Solovat (Sf. Zosima, Savatie, Gherman si Petru de Voronej) - Schitul Sekirnii
01.09 - Sf. Liturghie  - iesire din insula Solovat - noaptea pe drum spre portul spre insula Manastirii Valaam
02.08 - Manastirea Valaam (Sf. Antipa de la Calapodesti originar din Romania, Sf. Gherman si Serghie) - noaptea pe drum spre Sankt Petersburg
03.08 - m. Ioanovski (Sf. Ioan de Kronstadt si Sf. Taisia) - mormantul Sf. Xenia nebuna pentru hristos- Catedrala din Gatcina (Sf. Maria de Gatcina) - biserica din Virita (Sf. Serafim de Virita)
04.08 - Virita - m. Peciora Pskov (icoana Maicii Domnului, Sf. Cornelie, Ioan, Vassa, Simeon, pesterile) - drum spre aeroport Moscova ora 03.
05.08 - Aeroport Budapesta ora 05,30.

pret 900 euro - include tot, mai putin mancarea.

Avem nevoie cat de repede de pasaport in original valabil cel putin pana in martie 2015, xerox dupa C.I., poza tip pasaport, loc de munca, functia, nume anterior casatoriei la femei.
Telefon: 0745/045.208, Rodica
Actele se trimit pe adresa Barb Rodica, str. Tarcaului nr 2, loc. Oradea, jud. Bihor. Sa ajunga pana in 13 iulie. 

sâmbătă, 5 iulie 2014

Un steag tricolor vechi de 96 de ani trimis din SUA împodobește interiorul Bisericii Ortodoxe din comuna Șieu. Drapelul a stat ascuns mai bine de 50 de ani în dușumeaua din fața altarului

Drapelul tricolor a fost un cadou al unor localnici din comuna Șieu, săteni plecați înainte de Primul Război Mondial (1914-1918) în Statele Unite ale Americii, ei dorind prin confecționarea acestui steag să ”participe” la Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Din motive încă rămase necunoscute, steagul a ajuns abia la un an distanță de la unirea Transilvaniei cu vechiul Regat, o explicație fiind faptul că ”pachetul” a trecut în mai bine de un an de zile oceanul, din cauza haosului de după război.


 Un steag tricolor vechi de 96 de ani trimis din SUA  împodobește
    interiorul Bisericii Ortodoxe din comuna Șieu. Drapelul a stat  
   ascuns mai bine de 50 de ani în dușumeaua din fața altarului
Ascuns bine de furia hortystă, dar și de ura comuniștilor față de monarhie.

Ajuns la Șieu în anul 1919, steagul tricolor pe care a fost brodată o uriașă stemă regală nu a fost pe placul regimului hortyst ( 30 august 1940 – 25 octombrie 1944) , dar nici pe cel al regimului comunist.
Potrivit părintelui Aurel Macarie, steagul a fost sființit și țesut special pentru hramul bisericii care este ”Mihail și Gavril”. Despre soarta drapelului tricolor, părintele Macarie spune că a fost una crudă, sfânta ”bucata de pânză” a românilor-americani trebuind să fie ascunsă atât de ocupanții maghiari care l-ar fi distrus fără milă, tricolorul românesc fiind prohibit în timpul regimului lui Miklos Horty, așa că sătenii au reușit să îl ascundă într-un loc secret aflat în fața altarului. După 23 august 1944, zi în care România a trecut de partea învingătorilor celei de-a doua conflagrații mondiale, steagul a fost scos la lumina zilei, dar instaurarea regimului comunist la data de 6 martie 1945, și, mai pe urmă dezlănțuirea unei adevărate terori contra ”dușmanilor” regimului și abdicarea regelului Mihai I la 30 decembrie 1947, îi va obliga pe sătenii care aveau grijă de acest steag să îl reașeze în locul său din dușumeaua aflată în fața altarului, prezența stemei regale pe drapel putând avea serioase repercusiuni asupra celor care îl protejau.
Steagul va reveni la loc de cinste în interiorul Bisericii din Șieu abia după Revoluția din Decembrie 1989, an în care regimul comunist dispărea în apele tulburi ale istoriei, consecință a unei revolte populare.
” Îl privesc cu bucurie de fiecare dată când intru în Biserică și, pot să spun că toți credincioșii noștri sunt mândri de acest frumos și vechi drapel, parte importantă a acestei comune”, a conchis părintele Aurel Macarie.


sursa: mesagerul.ro

vineri, 4 iulie 2014

Dacismul ca secta sau crede si nu cerceta



Parintele Mihai-Andrei Aldea face in articolul de mai jos o binevenita si documentata analiza a curentului "dacist" care bantuie de cativa ani canalele media tv si online si care, ca urmare a lipsei de informare si de cunoastere a istoriei din randul marii mase de oameni, pare sa prinda teren din ce in ce mai puternic. Asa cum bine se spune in titlul articolului, aproape ca incepe sa se contureze o secta in care vedem cum se propaga un amalgam de zalmoxism cu ortodoxism, o ciorba paganeasca destul de periculoasa pentru mentalul colectiv romanesc. Va prezentam mai jos analiza pe care parintele a facut-o in mod amanuntit in ceea ce priveste aceasta problematica:



Prevenire

Atunci când o ipoteză ori o teorie istorică vine în contradicţie cu majoritatea izvoarelor sau cu toate, ori cu o serie de fapte atestate – de ieri sau de azi – suntem îndreptăţiţi să spunem că este, cel puţin în parte, greşită. Atunci când, în temeiul cercetării noastre, spunem că acea teorie sau ipoteză este greşită, nu săvârşim un atac la persoană, ci o critică la subiect.
În rândurile ce urmează plecăm de la ideea că, dincolo de procentul de rău-intenţionaţi existenţi în orice comunitate umană, preopinenţii noştri sunt oameni bine-intenţionaţi. Critica noastră nu vizează o persoană sau alta – chiar dacă menţionăm, aşa cum este firesc, numele celor pe care îi cităm. Dimpotrivă, ideile, argumentaţiile şi celelalte elemente ale unor ipoteze şi teorii sunt cele vizate de noi.

Dacismul în liniile sale esenţiale

Un curent istoric aproape inexistent până în Epoca Ceauşescu a fost „Dacismul” [1]. Acesta este însă astăzi foarte puternic printre cei care nu au studiat niciodată istoria în chip temeinic. Şi cuprinde o mulţime de ipoteze şi idei năstruşnice amestecate cu citate trunchiate şi o convingere fermă că „ceilalţi” – adică cei care au altă părere – sunt „duşmanul de clasă”.
Faptul că la simpozioanele şi manifestările daciste se prezintă ipoteze şi idei total contradictorii, se fac afirmaţii reciproc exclusive şi se încalcă toate principiile cercetării istorice sau lingvistice, ba chiar şi ale logicii, nu pare să îi deranjeze cu nimic pe cei mai mulţi din adepţii acestor idei. Cel puţin atâta vreme cât eşti de acord cu cel puţin trei puncte:

- Dacii au fost cei mai tari din lume;
- Romanii au fost nişte bestii înapoiate sau măcar nişte invadatori criminali;
- Latina era, de fapt, o formă de dacă.


De la ilogică la credinţă oarbă

Desigur, dacă latina era o formă de dacă, înseamnă că latinii erau daci, deci romanii nu aveau cum să fie invadatorii dacilor, de vreme ce erau acelaşi popor. Este o primă fractură logică, masivă, evidentă şi insurmontabilă!
Dar pe dacişti nu îi deranjează.
Ceea ce, din punctul meu de vedere, transformă dacismul într-un fel de dogmă religioasă. Lucru dovedit, de altfel, de adoptarea de către dacişti a tot felul de manifestări religioase la fel de bine întemeiate ca şi ideile lor istorice, de la „Ortodoxia Zalmoxiană” până la „Extratereştrii Daci” şi alte păgânisme similare. Au ajuns chiar, asemenea multor secte, să publice tot felul de scrieri religioase atribuite, profund incorect, unor personaje istorice sau fanteziste – începând cu Decebal, Zalmoxe, Deceneu etc – care nu au scris niciodată materialele ce le sunt atribuite. Şi în care scrieri găseşti din nou tot felul de afirmaţii contradictorii şi concepţii reciproc exclusive, de la „îngeri căsătoriţi” până la „făpturi astrale evoluate” de pe „alte planete” care folosesc tot felul de mijloace primitive în raporturile lor cu pământenii. Tot ca la multe secte mai noi şi mai vechi – o paralelă tipică fiind cu mormonii sau iehoviştii – şi la dacişti aceste materiale sunt „pentru avansaţi”, pentru racolarea marelui public folosindu-se materiale (zise) istorice.

joi, 3 iulie 2014

Ar putea auzi şi vorbi, dacă l-am ajuta



Gabriel Voinea are cinci ani şi jumătate. Deşi se află la vârsta copilăriei, nu se poate bucura pe deplin de această perioadă. Încă de la naştere a fost diagnosticat cu hipoacuzie neurosenzorială bilaterală profundă. Gabriel nu poate auzi şi nici vorbi, dar o poate face într-o bună zi cu ajutorul fiecăruia dintre noi.

Micuţul familiei Voinea a beneficiat în anul 2013 de implant cohlear unilateral decontat de CASMB graţie unui program naţional al Ministerului Sănătăţii. În prezent, el are nevoie de implant la cea de-a doua ureche. Costul acestuia este de 25.000 euro şi trebuie suportat integral de către părinţi. Până acum s-au strâns puţin peste 2.500 de euro. „De multe ori îşi pierde răbdarea şi ţipă, supărat pe televizor, pe noi, părinţii lui, şi pe toţi cei care nu ştiu cum să îl înţeleagă. Apoi devine tăcut şi trist, supărat doar pe el însuşi. Nu ştie cum să se facă înţeles:  să ceară lucrurile de care are nevoie şi cum să spună unde îl doare. A învăţat limbajul gesturilor celor din jurul lui, însă tuturor ne este greu să înţelegem limbajul lui“, explică Ilie Voinea, tatăl băieţelului.
Potrivit specialiştilor, implantul cohlear este un dispozitiv electronic care transformă stimulul sonor în impulsuri nervoase. Operaţia de implantare presupune introducerea unor electrozi direct în receptorul nervos din urechea internă (denumit cohlee) şi ataşarea unui computer miniatural la suprafaţa cutiei craniene, în zona urechii, sub piele. Succesul implantării depinde de vârsta la care se realizează operaţia, de gradul de surditate, de performanţa implantului şi de terapie. Auzirea poate fi recuperată până la un grad destul de ridicat, însă esenţială este învăţarea, desluşirea sunetelor şi vorbirea, care presupun un efort intens, continuu ce poate dura, în funcţie de caz, şi câţiva ani de zile.
Dacă vom fi mulţi cei care vrem să îi fim alături, cu puţin îl putem ajuta pe Gabriel. El nu va putea să rostească nici unuia dintre noi „Mulţumesc!“, însă răsplata însănătoşirii lui va însemna cu mult mai mult decât un simplu cuvânt. (Raluca Brodner)
Puteţi face donaţii în conturile:
RO97 RZBR 0000 0600 1671 2911 (RON)
RO 86 RZBR 0000 0600 1671 2915 (EURO)
Beneficiar: VOINEA ILIE
Persoană contact: Voinea Ilie tel.: 0723 230 825/0766 648 475

http://voineagabriel.files.wordpress.com/2014/05/cropped-banner.jpg